– Bună dimineaţa, Ioana!
– Mrrrrrr……. (se aude înfundat de pe sub mormanul format din pilotă şi câţiva ponei de pluş)
– La mulţi ani! Te iubesc mult! îi spun în şoaptă, căutând-o să-i dau un pupic.
– Dacă mă iubeai aşa de mult, nu mă mai lăsai să mă duc azi la şcoală, grăi dânsa somnoroasă.
– Păi şi ce facem cu cele două cutii mari de bomboane pe care le-am cumpărat ieri pentru colegii tăi?
– Cum ce să facem? Le mâncăm noi.
Mda, bună idee, păcat că am trimis-o la şcoală şi azi de ziua ei de nume. Aş fi putut să mănânc un kil de bomboane dacă nu aş fi fost aşa de rea…
