\u00cent\u00e2i a fost dorin\u021ba. Ani la r\u00e2nd i-am invidiat pe cei care puteau sa o fac\u0103. Ani la r\u00e2nd mi-am pus eticheta “eu nu sunt \u00een stare, \u00eemi doresc mult, dar nu pot”. A\u0219a c\u0103 am continuat s\u0103 \u00eei invidiez pe cei care puteau s\u0103 o fac\u0103. Am avut o tentativ\u0103 s\u0103 alerg, dar dup\u0103 400 – 800 de metri \u00eemi venea s\u0103 vomit, m\u0103 \u00eentrebam ce naiba caut eu la alergat, ma opream brusc, grena la fata. Acum, inteleg ca nu era momentul potrivit. Atunci, am renun\u021bat. Dar mi-am dat seama c\u0103 \u00eemi place sa fac pu\u021bin\u0103 mi\u0219care. Tot m-am ales cu ceva, cu dorin\u021ba de a m\u0103 ridica de pe canapea.<\/p>\n
A urmat ambi\u021bia. La \u00eenceputul anului trecut mi-am pus ni\u0219te dorin\u021be. Una dintre ele a fost s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b s\u0103 alerg. Anul trecut, cel mai greu an al meu, m-a \u00eempiedicat s\u0103 \u00eemi duc dorinta la \u00eendeplinire. Nu am mai avut energia s\u0103 o fac. Dar anul trecut mi-a adus \u00een via\u021ba mea si prima pereche de adida\u0219i de alergat. Anul trecut mi-a mai adus obi\u0219nuin\u021ba de a merge la sal\u0103. Am \u00eent\u00e2lnit oamenii potrivi\u021bi, la momentul potrivit. Intai, pe Flori, cu care am facut un pact extrem de important: s\u0103 tragem una de alta, sa nu ne l\u0103s\u0103m una pe alta sa zacem pe canapea, sa ne stabilim cand ne \u00eent\u00e2lnim. Cu Flori am repetat de multe ori de ce ne place sa facem mi\u0219care, la ce e bun\u0103 mi\u0219carea. Apoi, la sala, l-am gasit pe R\u0103zvan. Care a \u0219tiut s\u0103 vorbeasc\u0103 pe limba mea, a \u0219tiut s\u0103 \u00eemi explice de ce facem fiecare tip de exerci\u021biu, ce mu\u0219chi lucr\u0103m, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu corpul meu la fiecare exerci\u021biu. R\u0103zvan a \u0219tiut si stie cum sa \u021bin\u0103 o clas\u0103, in a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t sa nu stiu cand a trecut timpul si sa \u00eemi par\u0103 r\u0103u ca se termin\u0103. A\u0219a c\u0103, \u00een obi\u0219nuin\u021ba proasp\u0103t dob\u00e2ndit\u0103 de a merge la sal\u0103, \u00eenaintea claselor, am \u00eenceput s\u0103 urc pe banda de alergat. Putin c\u00e2te pu\u021bin, dar constant. Brusc, la \u00eenceputul anului, am \u00eenceput s\u0103 alerg pe band\u0103. 500 de metri. Un kilometru. Doi kilometri f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 opresc. \u00cen februarie puteam 4 kilometri pe band\u0103. Mi se p\u0103rea fantastic. Apoi, am gasit-o pe Tania. Cu care nu m-am intalnit niciodat\u0103 personal, dar m-a inspirat constant in drumul meu. Doua minunate m-au ambi\u021bionat si m-au inspirat. Laura si Tania. Laura, cand imi zice un “bravo”, il zice din tot sufletul ei. Tania, cand posteaza pe facebook, parca e in mintea mea si pune, negru pe alb, me\u0219te\u0219ugit, tot ce e in inima mea.<\/p>\n
Apoi a fost fuga. Fuga a \u00eenceput c\u00e2nd, la un Aperol (hai 3, dar nu spuneti nim\u0103nui, va rog) Laura m-a inghiontit sa ma \u00eenscriu la o cursa de 10 km in mai. Aperolul mi-a dat curaj. Sau ceva incon\u0219tien\u021b\u0103. Asa ca m-am vazut nevoita sa scot din cutie prima mea pereche de adidasi de alergat. Sfarsitul lunii februarie m-a g\u0103sit, pentru prima oar\u0103, pe str\u0103zile ora\u0219ului, \u00eenc\u0103l\u0163at\u0103 cu perechea mea nou\u0103 de Nike. Sf\u00e2r\u0219itul lunii februarie mi-a adus primii 5 km alergati pe asfalt. Atunci mi-am dat seama ca pot fugi de orice. De zilele grele de la birou. De responsabilit\u0103\u0163ile zilnice. De frici. De zilele cu dor. De zilele cu lacrimi. Puteam fugi, efectiv, de orice. Fugeam cu furie. Fugind, sp\u0103lam furiile din suflet. Traiam stari pe care, mai tarziu, le-am \u00een\u021beles la yoga. De fapt, eram in medita\u021bie. Fugind, am f\u0103cut foarte mult\u0103 ordine \u00een suflet. \u00centr-o sear\u0103, probabil in martie, am putut 8 km. Cu pauze de mers, cu gafaituri, cu chiu cu vai am putut 8. Brusc, teama ca o sa ma fac de r\u00e2s la cursa de 10 km a disp\u0103rut. \u00cen sufletul meu, timid, a ap\u0103rut speran\u021ba. Si bucuria ca, \u00een sf\u00e2r\u0219it, SI EU POT SA ALERG. M-am hr\u0103nit cu fiecare “bravo” venit din partea copiilor mei, si nu au fost putine, jur. M-am hr\u0103nit cu fiecare laud\u0103 venit\u0103 din partea celor din jurul meu. M-am hr\u0103nit cu fiecare febr\u0103 musculara. M\u0103 bucuram ca ma durea tot corpul, pentru mine durerea fizic\u0103 a \u00eensemnat ca exist. M-am hr\u0103nit cu fiecare privire admirativ\u0103 sau invidioas\u0103 de pe strad\u0103. Brusc, am \u00eenceput s\u0103 privesc cerul, sa privesc in jur, am \u00eenceput s\u0103 alerg z\u00e2mbind. Si am continuat sa merg la sal\u0103. Fuga asta nebuna mi-a rupt prima pereche de adidasi. Am fugit pana i-am facut praf.<\/p>\n
Acum alerg fiindc\u0103 ma simt liber\u0103. Nu mai fug de nimic. Abia acum alerg. Am \u00eenceput s\u0103 alerg in iunie, anul \u0103sta, cu noua mea pereche de adidasi, luati la recomandarea Taniei. Intr-o diminea\u021ba de weekend am alergat cu atata bucurie, ca prima \u00eencetinire de ritm s-a produs la kilometrul 11. Atunci am realizat ca alerg fiindc\u0103 sunt libera. Nu mai fug de nimic. Alerg eu, cu mine. Ascult muzica. M\u0103 g\u00e2ndesc la oamenii din viata mea. M\u0103 simt recunosc\u0103toare c\u0103 sunt. Recunosc\u0103toare c\u0103 suntem. Ca am in viata asta oamenii de care am nevoie. M\u0103 bucur cand pot sa ajut, ma bucur cand fac o bucurie. M\u0103 bucur cand inspir pe cineva sa se dea jos de pe canapea. M\u0103 bucur cand pot ajuta un om sa inteleaga ca exista. M\u0103 bucur de un nor pufos, ma bucur ca pot pune un pas \u00eenaintea celuilalt. Pentru mine inseamna ca mi-am gasit puterea sa merg mai departe. Sa exist. Sa ma simt bine cu mine. Acum, alerg fiindc\u0103 mi-e bine. Nu mai fug fiindc\u0103 imi e rau. Sunt bine, de cele mai multe ori. Si cand nu sunt bine, stiu ca o sa fiu. Si daca eu sunt bine, vor bine si copiii mei.<\/p>\n
Si, ca sa nu renun\u021b, anul asta m-am mai \u00eenscris la 3 curse de 10 km: septembrie pe dealurile de la Monteoru, octombrie pe str\u0103zile Bucurestiului si noiembrie pe str\u0103zile minunatei Atena. Si, alerg\u00e2nd, m-am hot\u0103r\u00e2t ce cadou imi fac anul asta de ziua mea. Dar despre asta, povestesc alta data. Acum alerg z\u00e2mbind. Mi-e bine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cent\u00e2i a fost dorin\u021ba. Ani la r\u00e2nd i-am invidiat pe cei care puteau sa o fac\u0103. Ani la r\u00e2nd mi-am pus eticheta “eu nu sunt \u00een stare, \u00eemi doresc mult, dar nu pot”. A\u0219a c\u0103 am continuat s\u0103 \u00eei invidiez pe cei care puteau s\u0103 o fac\u0103. Am avut o tentativ\u0103 s\u0103 alerg, dar dup\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[33],"tags":[],"class_list":["post-47","post","type-post","status-publish","format-standard","category-ileana"],"yoast_head":"\n