45 de meciuri. În medie, să zicem, 3 ore jumate de fiecare. Că unele au fost mai aproape de casă, altele mai departe. 157,5 ore. Aproape 7 zile. Ia uite unde îmi petrec eu floarea vârstei 😃
Fiecare meci a fost o experiență. De la care am rămas cu ceva. O imagine. O informație nouă. Clipe lângă oameni dragi. Clipe lângă oameni noi. Un zâmbet. Un regret că n-am rămas acasă să dorm sau să fac altceva mai bun. Nu sunt o suporteră împătimită. Mă bucur să fiu în energia oamenilor care se bucură să fie pe un stadion să-și susțină echipa favorită.
Azi am avut bucuria să fiu cu și lângă fiul meu. Când se măresc copiii, noi mamele ajungem să prețuim orice clipă alături de ei. Așa că m-am bucurat că a vrut să mă însoțească, m-am bucurat de un drum cu el, de discuții despre de toate, politică, evenimente sociale, istorie, primari, experiențe, mâncare, prieteni.
Suntem amândoi la fel de pricepuți la fotbal, așa că preocuparea noastră cu 10 minute înainte să înceapă meciul (cum ce meci?! Primul meci al naționalei noastre în drumul spre Cupa Mondială 🙄) a fost să ne informăm câte echipe din grupă merg mai departe 🙈😃. Am ajuns la concluzia foarte inteligentă că ar fi bine să terminăm pe primul loc în grupă 😂
Ne-am ridicat politicos în picioare la momentul imnurilor. Pe-al nostru am știut a-l cânta. Pe-al lor, nu 😃
Secunda 25. Al doilea fluier al arbitrului. Un out. Hai că am început bine.
Minutul 4. Primul fault. Al nostru asupra lor. Lovitură liberă. Și-atât.
E minutul 13 deja. Mi se pare că se chinuie rău să își găsească un ritm. Hai, pupa-i-ar mama pe ei de băieți. Hai că puteți!
Minutul 14. Nu cred așa ceva!!! Ne-am luat gol! Ocazie cu care m-am prins care sunt jurnaliștii din Bosnia 😂
Minutul 21. Unde-s fotbaliștii pe care i-am văzut anul trecut la Campionatul European? Cine i-a furat și ce a făcut cu ei?!
Minutul 25. Domnul Lucescu e nervos. Asta e ceva rău. Că el stă, de obicei, impasibil în dreptunghiul lui. Ce e mai rău, e că s-a enervat și fi-miu. Și cine îl cunoaște, știe că asta e ceva foarte rău 😃
Minutul 26. Groaznică ratare. Luca înjură, domnul Lucescu este de neclintit.
Minutul 31. Altă ratare. De nervi îmi suflu mucii. Le-ar trebui un time-out. Să respire adânc. Chiar așa, la fotbal de ce nu există time-out-uri?
Mintul 35. Luca e iritat și vorbește mult și repede. Ceea ce este extrem de nefiresc pentru el 😃
Minutul 36. Un jucător bosniac e faultat. Vin ăia cu trusele. Suporterii dau tare cu huo. Da’ tare tare!
Minutul 38. Se reia jocul.
Minutul 39. Mă simt ca la Liga a doua. Liga a doua pe Arena Națională 🙄 Dacă greșesc, vă rog să mă iertați.
Minutul 41. Publicul strigă ceva de dulce la adresa FRF. De asemenea, constat că fi-miu e mai priceput ca mine la fotbal 😂
Minutul 44. De ce îi înjurăm pe unguri?
Minutul 45. Cred că s-a stricat fluierul arbitrului. Până și eu am văzut faultul.
Încă o ratare la final de primă repriză. Of.
În a doua repriză intră pe teren Hagi ăl mic. Hai, poate-i cu noroc.
Minutul 47. Șut frumos pe poartă al unuia de-al nostru. Nush care, că nu bate baba până la numerele de pe tricouri 😃
Minutul 54. Minutul 56. Minutul 57. Ptiu, că dacă nu e să fie, chiar nu e (asta e o cugetare à la Hagi ăl bătrân 😃). Să dea naiba dacă mai știu io să zic altceva.
Minutul 62. Terminăm prăjiturile aduse de Vali Mocanu. Să ne mai îndulcim nițel după ratările astea. Da’ io tot mai sper…
Minutul 78. Mi-e frig și vreau acasă. Ăștia se tăvălesc pe teren ca la orice meci. Publicul dă cu huo. Tot ca la orice meci.
Minutul 80. Ies Denișii de pe teren. Intră alt Denis și Moruțan. Se vede că-s din aceeași generație, îi cheamă pe toți aproape la fel. De nervi mănânc și ultima prăjitură 🙄
Minutul 83. Se împiedică unul de-al nostru de unul de-al nostru. Asta e nouă. E clar. Și noi ne făceam griji că nu-i batem pe austrieci 🤣
49.413 spectatori. Au fost mai mulți la fcsb cu lyon 🫣
Minutul 85. Încă un șut pe poartă al nostru. Fix în brațele portarului lor.
Minutul 88. O suită de faulturi acompaniate de niște huo. Frumos pe stadion. Mai vin, cred că-s nițel masochistă 🤣
Meciul se încheie apoteotic cu încă o ratare a noastră și un aproape gol al lor. Pentru prima dată îi aud și pe colegii jurnaliști înjurând cu năduf.
Hai că l-am făcut praf și p-ăsta. Io că io, că v-ați obișnuit cu mine. Da’ ei?! Oare tricourile astea noi le-au purtat ghinion? Of. Cum zicea Hagi ăl bătrân: câteodată îți intră, câteodată nu intră 🙄
Hai că vă pupă fata. De pă Arena Națională.
#IleanaSiFotbalul
