Când am conştientizat că mă trezesc, mi-am zis în gând, cu bucurie: azi e sâmbătă, ce bine, mă întorc pe partea cealaltă şi mă culc la loc. Ceea ce am şi făcut. Doar că după câteva minute a sunat ceasul. Şi uite aşa mi se învârteau gândurile în cap: azi e sâmbătă? De ce sună ceasul? O fi dimineaţă? O fi seară? Ce trebuie să fac eu acum? Mă duc la serviciu? Mă culc la loc? Bleah, mă duc la serviciu…
Azi sunt buimacă. Nu, nu vreau să mă dezmeticesc, vreau să treacă ziua mai repede, să vină uichendul, să mă bucur de copii, de familie şi de prieteni…
Coffee, anyone?
Buna dimineata!!! Da,, da, un cofee ca sa iti mai treaca buimaceala. Eu tocmai l-am baut … m-am trezit cu o durere de cap, e urat, ceata si n-am chef de nimic. O zi buna si tie!!!
Oh, e asa nasol cand te doare capul de dimineata…
Am baut un coffee, dar eu o tin pe a mea. Vreau acasa. E drept ca nici la Buzau vremea nu te indeamna sa faci chestii consumatoare de energie :))
Sa ai o zi minunata si tu, A.!
Si eu. Si eu. La fel de buimacita am fost de dimineata. Nu intelegeam de ce suna ceasul, ca doar e sambata. 🙂
Cred ca de la seara trecuta ni se trage.
mie mi se trage de la capul asta imprastiat :)) toata saptamana am avut senzatia ca sunt cu o zi inainte. am imbatranit si m-a dat peste cap schimbatul de ora :))
Faza aia cu imbatranitul ma enerveaza!
pai de-aia am zis-o, pentru ca stiam ca te enerveaza :))