Ieri, când am întrebat-o ce a făcut la şcoală, mi-a zis că le-a dat doamna o dictare. Râzând, o întreb ce notă o sa ia. Foarte încrezătoare, îmi spune că o sa ia un minus FB.
Azi mi-am amintit de dictare.
– Ce notă ai luat, Ilinca?
– Păăăăi…….
– Hai, curaj, zi-mi cât ai luat! Cumva minus FB-ul ăla promis?
– Ăăăăăă, nu. Doar un B.
– Păi n-ai zis tu, mamă dragă, că iei un minus FB? Eu te-am crezut, să ştii. Ca de obicei…
– Păi eu aşa am vrut să iau, doar că doamna ne-a dat dictarea prea dimineaţă, nici nu apucasem să mă dezmeticesc prea bine! zise ea brusc înviorată de faptul că găsise vinovatul, şi ăla nu ea chiar ea :)))))
– Te rog, poate data viitoarre îţi iese mai bine?!
– Bine, fie, promit că măcar o să încerc. (din păcate nu pot să redau în scris tonul înţepat cu care a răspuns, de parcă îmi făcea mie o favoare)
PS: am studiat acum dictarea, pentru câte litere a mâncat din câteva rânduri, eu i-aş fi dat mai puţin :))
Când se termină cu mâncatul de litere? Că Luca nu prea a suferit de boala asta şi nu ştiu….
