O fi ea un fel de Cenușăreasă a competițiilor de fotbal europene, dar Conference League este, totuși, o competiție europeană, așa că nu se făcea să stau acasă și să dorm. Era păcat să ratez partida dintre Dynamo Kyiv și Beșiktaș, mai ales fiindcă până și nepriceputa de mine știe că suporterii turci sunt mulți și foarte vocali și fac atmosferă frumoasă pe stadioane. Cică e play-off. Încă nu mi-e clară treaba cu play-off-ul ăsta 🙄
Azi am ajuns fix când se ridica lumea în picioare să asculte imnurile Ucrainei și Turciei. Ăsta e unul din momentele mele preferate, fiindcă absolut toată lumea își arată respectul față de toată lumea. Nimeni nu huiduie, nimeni nu fluieră, nimeni nu înjură. E pace și armonie.
Minutul 14. Prima ocazie de gol a ucrainienilor. Se lasă cu huiduieli zdravene. Astfel, îmi dau seama că și în stânga și în dreapta mea stau mulți suporteri turci. Ce bine că “huo” sună la fel în orice limbă, nu fac vreun efort să înțeleg ce strigă juma de stadion.
Minutul 18. Se întâmplă o oarecare îngrămădeală în careul turcilor, evident că nu înțeleg de ce. Ceea ce remarc este cum trei jucători turci formează un zid ordonat, iar trei jucători ucrainieni se așează rapid față în față cu ei și încep să țopăie fix ca niște cocoșei care învață să se lupte 🤣
Minutul 20. Aproape au dat turcii gol. Galeria (care e chiar peste tot) e în delir. Când or marca ai lor, cred că se lasă cel puțin cu strigături ca la nuntă.
Minutul 25. Pauză de apă. Îi înțeleg. E chiar cald. Eu stau pe scaun și transpir, ei mai și aleargă, săracii.
Minutul 30. Mă uit la antrenori. Lucescu stă, impasibil, pe marginea terenului, fix i același loc. Face câte un pas la stânga sau la dreapta, își ține mâinile în șolduri sau în buzunare. Antrenorul turc e agitat, gesticulează și strigă.
⚽️ Minutul 38. Arbitrul fluieră lovitură de la 11 metri pentru Beșiktaș. Suporterii turci din jurul meu intră în live-uri pe diverse rețele de socializare. Își țin respirația, sperând la un gol. Execută jucătorul cu numărul 10 de la Beșiktaș. Înscrie lejer, în colțul din stânga jos. Suporterii, care până atunci își ținuseră respirația, izbucnesc în urale și aplaudă. Vuiește tot stadionul. E frumos la meciul ăsta ❤️
Pe finalul primei reprize se face risipă de mingi. Vreo trei zboară în tribune, spre deliciul copiilor care se bucură teribil. Mereu m-am întrebat dacă ăia care prind o minge, au voie să o păstreze. După cum mă știți, am tot soiul de dileme care mai de care mai profundă 🤣
⚽️ Minutul 47. Schimbam și eu o bârfă telefonică (cu minunata mea fiică) și în timp ce mi se povestea despre un băiat (desigur) și-au egalat ucrainienii. Mă uit pe tabelă, scria GOOOL și 1 la 1.
Minutul 49. Am clipit de două ori și am observat că pe tabelă scrie iar 0 la 1 🙄🤔 Wtf?! De ce s-a anulat golul? Am văzut io cu ochii mei ageri cum a intrat mingea în poartă, cum au pus jucătorii mingea pe pătrățelul ăla alb din centru și cum s-au aliniat jucătorii linia aia albă de la mijlocul terenului. Ce naiba au făcut arbitrii cu golul ăla?! Mda. E clar, chiar nu înțeleg mai nimic din fotbalul ăsta. Nu mai bine stăteam eu acasă, pe canapea? Sau mă duceam la yoga 🙄 Ce naiba caut eu pe stadioane? Mă rog, decât la cratiță, mai bine la masa presei 😂
Minutul 56. Hai, că încep ăștia să-și dea la gioale. S-au enervat. Ca să-i liniștească, le-au dat pauză de hidratare. Fair enough.
⚽️ Minutul 60. Marchează Dynamo Kyiv. Cred că e pe bune de data asta 😂 E 1 la 1.
Minutul 61. Se reia jocul. După 5 secunde un jucător ucrainian îl bușeste serios pe unul turc. Turcul cade secerat. Se aude un “huo” general. 2 secunde mai târziu se azvârle pe gazon și ucrainianul. Pe principiul “hoțul strigă hoții” 😂Nu-i merge, nu-l bagă nimeni în seamă 😂
⚽️ Minutul 64. Gol Beșiktaș. Mircea Lucescu pare că își pierde răbdarea. Nu mai face un pas la stânga, unul la dreapta. Face trei înainte și trei înapoi.
⚽️ Minutul 66. Gol Dynamo Kyiv. E 2 la 2. Mircea Lucescu se bucură preț de vreo 3 secunde, apoi își reia poziția calmă, cu mâinile în buzunare. E mișto omul ăsta, la cei 78 de ani ai lui.
Minutul 70 – minutul 80. Se încing spiritele și pe teren și în tribune. Se joacă niște fotbal, se creează niște ocazii de a înscrie din partea ambelor echipe. Se mai faultează, se mai tăvălesc. Uit să mai scriu, mă uit la meci.
Minutul 81. Turcii fac un zid. Se așează și ei, îi mai ajută și arbitrul să se așeze. Un jucător de la Dynamo Kyiv șutează mult peste poartă.
Minutul 83. Îmi dau seama că nu m-am decis cu ce echipă să țin. Poate se termină egal și scap de dilema asta 😉 Începe o ploaie torențială. Să se mai răcorească spiritele astea încinse.
Minutul 90. Nush ce s-a mai petrecut pe teren, că am fost ocupată să nu mă plouă. E tot egal. Zice crainicul că se prelungește partida cu 7 minute. Dacă mai joacă ăștia încă 7 minute pe ploaia asta torențială, fac economie la apă, nu le mai trebuie duș după meci.
Minutul 90+. Meciul nu e gata, dar tot stadionul strigă “Mircea Lucescu”, “România” și “Di-na-mo”
⚽️Minutul 90++. Marchează Beșiktaș. E 2 la 3. Tot stadionul vuiește. Firesc. A fost un gol frumos. Bine, mie toate mi se par frumoase 🤣
Gata și meciul ăsta. Încă unul făcut praf. Știu, chiar mă pricep 🤪 Vă pupă fata! Tot de pe Ghencea. Pardon, Giulești. Hai ai noștri!
#IleanaSiFotbalul
