Zi de trecut în calendar și de pus la borcanul meu cu frumos: sunt la meci cu fiul meu, primul din viața noastră ❤️ Și la ce meci, băi nene, FC Buzău/ Gloria Buzău cu Rapid București, etapa a V-a din Superligă. N-am văzut niciodată stadionul atât de plin. Lume multă, cu zâmbete multe și cu mult entuziasm. Parcă ar fi chiar păcat să pierdem meciul ăsta, zău.
Prima veste bună e că nu joacă Greab. Primul motiv de supărare în minus pentru suporterii Gloriei Buzău 🙈 A doua veste bună este prezența în tribuna oficială a domnului Călin Popescu Tăriceanu. Restul nici nu mai contează. Oricum nu sunt în raza mea vizuală 😃
Spectacolul a început cu un training intensiv oferit spectatorilor de membrii galeriei Buzăului. Scandările le știam, evident, însă momentul a fost chiar drăgălaș fiindcă a implicat un stadion aproape plin, care a strigat la unison “Hai Buzăul!”. Nu pot să nu mă întreb unde au fost toți oamenii ăștia în sezonul trecut…
S-a păstrat și un moment de reculegere pentru Valentin Ioviță, plecat mult prea devreme dintre noi, la doar 40 de ani.
Și s-a fluierat începutul meciului. Hai ai noștri, scrie Ileana în timp ce ar scanda cu galeria Rapidului. Fiindcă la noi în casă se ține cu Rapidul, iar motivul este pentru că Alexandru ținea cu Rapid. M-a dus la primul meu meci de fotbal pe Ilie Oană, la Ploiești, fix în galeria Rapidului. Am vrut chiar să îi port tricoul astă seară, dar m-au împiedicat niște motive de design, independente de voința mea (îmi stătea prea la baza gâtului și aveam senzația constantă că o să mă sufoc).
Azi am adus și ochelarii, să mă asigur că văd minutul și scorul. Da’ le văd și fără 😃
Minutul 8. Primul fault asupra unui jucător buzoian, primă serie de “huo”.
Minutul 10. Înscrie Rapidul. Să mă bucur… Să stau cuminte în banca mea… Mai bine deschid punga cu semințe, să mă încadrez în peisaj și să nu bat la ochi 🤣
Minutul 12. Hai că reușim și noi un “aproape gol” Se încing spiritele. Și în tribune, și pe teren. Se lasă cu fault și intervenție medicală. Se joacă 30 se decide, iar fault 🙄 Până la minutul ăsta meciul a fost mai mult întrerupt decât s-a jucat. Ne prinde ziua de mâine aici, e clar.
Minutul 20. Remarc ce numere aurii și frumoase au ai noștri pe tricouri. Poate numerele alea aurii sunt demult pe tricouri, da’ dacă azi am pus ochelarii, azi le-am remarcat. Și azi stăm bine pă feșăn.😃
Umblă o vorbă printre colegii mei din presa sportivă aia adevărată că la “aproape golul” de mai devreme trebuia să ni se acorde penalty. Io cred că la Buzău camera VAR e un model mai vechi, că nu e așa de vigilentă ca aia de la București. Trag cu ochiu’ la fi-miu, râde și pare că se distrează. Măcar el, dacă ăilalți înjură aproape toți. El a știut mereu să vadă partea frumoasă și amuzantă a vieții.
Minutul 28. Moamă, a scos arbitrul creta și a tras, foarte serios și important, o dungă pe gazon. S-au aliniat degeaba doi de-ai noștri, că oricum al lor a șutat mult peste poartă, aproape în curte la Metalul.
Minutul 37. Bă, io nu înțeleg o treabă (iată și prima dilemă): de ce mama zmeilor dau ăștia ai noștri mingea numai înapoi, spre portarul nostru și nu o dau înainte spre poarta lor? La meci ar trebui să fie ca pe o stradă cu sens unic (zise Ileana din puțul gândirii): pui piciorul pe minge, te duci tot înainte, să încerci să ajungi la poarta lor, nu?! Hai că până am terminat eu de întrebat, au tras și ai noștri un șut pe poartă. A lor, chiar 🤣
Minutul 42. Își ia cartonaș galben domnu’ Prepeliță. Măcar ia și el ceva 😃
Se fluieră de pauză. E 1 la 0 pentru Rapid. Mai avem 45 de minute să le arătăm noi cum se joacă fotbal la Buzău.
Începe repriza a doua. “Forzza Buzăul!” strigă galeria noastră. Crainicul recomandă spectatorilor să fie mai cu viață. Mă uit în jur. Pare că suntem toți în viață 😃
Dacă n-avem aeroport la Buzău să mă uit după avioane, mă uit după gândaci zburători. E semn că mi-am pierdut interesul pentru partida asta palpitantă. Mă scoate din amorțeală galeria Rapidului. Încep să fredonez (în gând) deodată cu ei.
Minutul 53. Șut pe poartă ai noștri. Învie tot stadionul. Deci nu suntem fără viață 😃
Minutul 56. Constat că prin tribune s-au cam dus entuziasmul și speranța din prima repriză. Încep să se audă, timid ce-i drept, înjurături suave la adresa domnului Prepeliță. Am observat eu că e un tipar 🤣 Deci totul merge conform obiceiului. Întru liniștirea spiritelor, se petrec două schimbări la Rapid.
Minutul 60. Șut anemic în brațele portarului de la Rapid. Atât s-a putut. Ia că îi pedepsește domnu’ Prepeliță, face 3 schimbări. Poate ne scoate Budescu din necaz🤪
Minutul 69. Domnu’ Prepeliță dă cu sticla de pământ. Dacă n-are bască, dă și el cu ce are la îndemână. Io aș zice că ar fi recomandat să fie cuminte, are deja un cartonaș galben.
Minutul 74. Doamne, ce bară frumoasă dădură ai noștri! 🙄
⚽️Minutul 76. După ce s-a uitat în camera VAR de DOUĂ ori (și după ce am întrebat și eu de DOUĂ ori în stânga și-n dreapta ce naiba se întâmplă 😃), arbitrul acordă penalty pentru Buzău. Ne scoate din necaz Budescu. V-am zis io, sau nu v-am zis?! 🤪 E 1 la 1. Fi-miu zice că îi place pe stadion. Mai vrea, mai vine 😃
Minutul 84. Am un gând: ce bine că azi nu e Greab în poartă, eram praf pilaf până acum. Vine și colegu’ Vali să verbalizeze același gând, doar cu alte vorbe 😃
Minutul 90. Unul de-al nostru și unul de-al lor execută un tăvălit sincron. That’s a new one 😏
Se fluieră de final. E 1 la 1. Trăiască egalurile care ne-au consacrat și ne-au adus în Superligă! Echipele se îndreaptă spre galerii. Ai noștri sunt aplaudați, ai lor sunt certați temeinic. Așa-i în fotbal. Uneori, un egal face cât o înfrângere în ochii unora, alteori un egal face cât o victorie pentru alții.
Vă pupă fata! Hai ai noștri
#IleanaSiFotbalul
