Pfiu, deja am ajuns la etapa 9 din sezonul ăsta?! Și la episodul 37 din foiletonul “Ileana și fotbalul”?! Ce de timp am pierdut cu meciurile astea, băi nene… De ce n-oi fi stând eu acasă, la un serial pe Netflix?!
Azi joacă FC Buzău/ Gloria Buzău cu Oțelul Galați. Îmi explică colegu’ Vali că azi avem niște jucători noi, adică niște fețe noi. Îl cred pe cuvânt, că-s ușor chioară și nu disting fețele
Da’ știam și io de jucătorii cei noi, că m-am ținut informată și am urmărit cine a plecat și cine a venit. Și mai știu și că avem ȘI antrenor nou. Îl cheamă Eugen Neagoe. Altceva nu știu despre el și oricum înainte să zic ceva, aștept să îmi formez propria opinie, nu mă las influențată de gura lumii.
Avem neașteptat de mulți spectatori, mă gândeam că n-or avea oamenii chef să vină pe stadion de teamă că o să plouă. Iar Oțelul are galerie serioasă, da’ la asta mă așteptam, c-am văzut eu că-s focoși, când am fost la un meci la ei acasă. De pe stadionul ăla țin minte atmosfera și cutiile în care stau jurnalișii, alea cu geamurile termopan neșterse, prin care abia abia am zărit meciul și m-am simțit ca o căprioară la zoo
Hai că până am făcut eu ditamai introducerea s-a făcut deja minutul 16. Ăla în care Budescu a executat un “aproape gol” spectaculos. Dacă ar fi fost poarta măcar un metru mai la dreapta, ce bine ar fi fost…
Minutul 20. Se face remarcat noul nostru portar David Lazar, care apără și ne salvează de la un gol al oaspeților. Îi doresc ședere plăcută lui Greab pe banca de rezerve.
Minutul 26. Aud crănțănit de semințe și vreau și io
Hai că mai aud și galeria Buzăului, care îi inspiră pe toți să strige “hei, hei, hai Buzău!”
Minutul 32. Primul val de huo din tribune. Urmat de un val de “hei, hei, hai Buzău!”
Minutul 35. Nu se mai uită nimeni la fotbal. Ne bucurăm cum toții că au câștigat Lupii la handbal. Au jucat în deplasare cu CSM Vaslui, au câștigat ai noștri la un punct diferență. Bravo ai noștri! Mândră de voi!
Minutul 45. Iar asistăm la un “aproape gol” al lui Budescu. Hai că mai are o repriză la dispoziție, poate îi iese și golul până la finalul partidei. Măcar de dragul meu, așa. Că și io mi-am dat azi cu rimel, de dragul lor.
La pauză remarc ce veste frumoase și roz au rezervele de la Oțelul Galați. Bine, bă băEți, nota 10 la feșăn pă ziua de azi!
Începe repriza a doua. Sunt plină de speranță și am un un feeling bun. Cred că se datorează victoriei HC-ului. Fiindcă sunt la a treia victorie din 3 meciuri jucate.
Minutul 49. Corner ai noștri. Și-atât. Că ajunge mingea spre mijlocul terenului cu viteza luminii.
Minutul 62. N-am ce povesti. Mai greșesc ei, mai greșim noi. Mai încearcă ei, mai încercăm și noi. Mai fac ei o schimbare, mai facem noi o schimbare. Încep să mă plictisesc. Mă surprind uitându-mă cum flutură în vânt steagul arbitrului de pe margine
Minutul 68. Totuși, io încă mai sper la un gol.
Minutul 71. Se fac schimbări pe bandă rulantă. Și la noi, și la ei. Iar Budescu se tăvălește pe teren, pare că i-au pus ăștia gând rău
Își ia și cartonaș galben, cică n-a ieșit la timp de pe teren. Păi nu mai poate, mă, că deja a adunat peste 70 de minute de joc pe ziua de azi și a obosit!
Ce naiba, arbitrii ăștia nu înțeleg chiar nimic?
Minutul 75. Arbitrul fluieră isteric pe teren, spectatorii dau cu huo la greu. Un dialog extrem de incitant.
Minutul 79. Iar un “aproape gol” cu poarta aproape goală, chiar. Mi se suflă că ratarea îi aparține lui Alexandru Stan. Of.
Minutul 81. Un spectator supărat strigă către un jucător “mai bine te duceai cu Prepeliță, mă!”
Minutul 83. Apără iar David Lazar. Și aflu că e și căpitan în meciul de azi. Bine, mă!
Îmi place de el.
Minutul 88. Mi-e frig și vreau acasă. E 0 la 0. Un egal care seamănă puțin a înfrângere. Tot meciul am avut impresia că puteam mai mult. De ce n-am stat pe canapea la un serial pe Netflix?!
Hai, vă pupă fata! Să fiți bine! Hai ai noștri!
PS: pentru cei care au deschis mai târziu televizorul, celelalte 36 de cronici din foiletonul ăsta deosebit se găsesc pe adamestii punct ro
#IleanaSiFotbalul
