Ieri, dis-de-dimineață, la cafea, Simona mea dragă, m-a anunțat că am o temă de făcut. O parte din temă suna cam așa: ”Notează pe o hârtie sau în propria-ți agendă evenimentele cu notă deosebită din acest an și gândește-te pentru ce anume ești recunoscătooare, care este binele/multumirea/înțelepciunea care pătrunde dincolo de orice situație, poate chiar si una privită a fi supărătoare”. Tema era în legătură directă cu solstițiul de iarnă. Toată tema a constat, de fapt, în așternerea pe hârtie a motivelor pentru care sunt recunoscăoare pentru anul care se încheie și a intențiilor pe care mi le stabilesc pentru anul ce urmează.
Anul ăsta ce se încheie mi-a dat multe multe motive să fiu recunoscătoare, a fost un an mult mai bun cu noi decât anul trecut, care a fost unul de nepovestit, de fapt și de drept…
Într-o ordine absolut aleatorie, sunt recunoscătoare pentru:
– cei doi copii minunați alături de care am impresia că pot muta munții din loc;
– familie;
– timpul investit în mine;
– progresele mari făcute de noi, în procesul de vindecare a anului trecut;
– toate momentele în care am picat, fiindcă am avut de unde să mă ridic;
– pentru fiecare ridicare, fiindcă m-a ajutat să înțeleg, de fiecare dată, că pot mai mult;
– prietenii pe care viața ni i-a dăruit, cu generozitate;
– oamenii mai vechi care au ales să rămână alături de noi;
– oamenii mai noi pe care viața ni i-a scos în cale, cu folos;
– noua mea iubire, alergatul;
– bucuria de a asculta muzică;
– clasele de yoga la care am avut privilegiul să particip, s-au pliat pe nevoile mele de la momentul respectiv din viața mea;
– toate kilogramele pierdute, de fiecare dintre noi trei;
– perseverența cu care m-am dus la sală sau am ieșit la alergat;
– toate zilele în care mi-am găsit puterea sa zâmbesc;
– toate clipele în care am reușit să râd în hohote și din tot sufletul;
– fiecare cafea de dimineață, băută în tihnă, alături de fiul meu;
– toate plimbările pe care le-am făcut, pentru toate locurile noi pe care le-am vizitat, pentru toate experiențele trăite de noi în călătoriile noastre;
– toate nopțile în care am dormit puțin, fiindcă mi-am umplut timpul cu lucruri mai bune, mai folositoate și mai frumoase decât somnul;
– toate momentele în care am mers pe stradă, m-am uitat la cer, la copaci și am zîmbit necunoscuților care treceau pe lîngă mine;
– puterea mea de a-i inspira și pe alții să își depășească limitele;
Mai sunt câteva lucruri pentru care sunt recunoscătoare. Dar le țin doar pentru mine. Poate că va veni un moment în care voi putea sa povestesc și despre ele…
E un exercițiu bun. Încercați-l și voi! Vă va ajuta să realizați cât de bogați sunteți, de fapt…
