un ţigan avea o casă

Aseară, în maşină, îi povesteam lui Alexandru despre înmormântarea unui ţigan de-am văzut-o ieri pe strada. Şi cum povesteam eu de zor acolo, foarte impresionată de boxele cât casa de la stânga şi de la dreapta sicriului şi de vocea ăluia de-l jelea la microfon de la capul mortului, începe Ilinca. “ce ţigan? de ce a murit? care ţigan?” Şi tatăl ei, zice foarte serios: “un ţigan avea o casă/ şi o nevastă frumoasă/ de lumina noapte-n casă” (parcă Maria Tănase cânta cântecul ăsta, nu mai ţin minte exact). Oricum, Ilinca noastră, impresionată profund probabil de toată informaţia de la tac-su, stă ce stă pe gânduri şi zice pe un ton foarte serios: “Ce frumos din partea lui, tati!!!!”. Adică a ţiganului, da? :)))