Ah, câtă bucurie mi-a adus vestea că azi mergem la meci! M-am gândit eu că s-a încălzit afară, că n-am mai fost demult pe stadion, că dă firul ierbii și vreau să mă bucur de 2 ore în aer liber.
Evident că socoteala de-acasă nu se potrivește cu aia din târg, drept urmare am ajuns pe stadion la Buftea (in the middle of nowhere), soarele e după norii din care picură, e frig, iar de firul ierbii nu se pune problema, că se joacă pe gazon sintetic 😂
Eram fericită că măcar am ajuns cu 45 de minute înaintea începutului meciului, deci timp suficient să ne tragem sufletul, să ne înșirăm sculele, chestii organizatorice. Sufletul nu ni l-am tras, dar ne-am așezat sculele de 3 ori, în 3 locuri diferite, in 40 de minute după cum ne “recomandau” unul și altul. Evident că prima oară ne-am așezat în dreptul mijlocului terenului, ca de obicei. Apoi ne-au trimis într-un colț. Noi, oameni docili și ascultători, ne-am dus la colț. Același colț unde s-a așezat și galeria Buzăului. (Nu știu cum naiba se face, că pe stadion la Buzău galeria ori e, ori îmi pare mie, mică. Dar aici erau mai multi de 3 oameni in galerie și ne-a blocat vederea cu două steaguri mari, drept urmare ne-am mutat la colțul celălalt. Tot la colț. Încep să cred că la Buftea locul presei e la colț 😂). Noroc că aici masa presei e formată din 2 mese rotunde și înalte ca alea de la birtul de la tata din sat. Și ne-am plimbat cu ele și cu sculele de colo colo, ca țiganu’ cu cortul. Vreo 40 de minute.
Așa, după atâta introducere, să vă zic și despre fotbal. Liga a II-a, Etapa 16, Progresul Spartac ’44 București cu FC Buzău/ Gloria Buzău. Nu știu nici ce minut e, nici cât e scorul, că nu există nicio tabelă, cel puțin în raza mea vizuală. Dar ridic un ochi din telefon și văd cum ratează ai noștri cu poarta goală 🙄 Mă uit pe transmisiunea live și văd că e minutul 15, scor 0 la 0. Putea să fie 0 la 1, dar n-a fost să fie.
Minutul 17. Iese puțin soarele. Măcar pe cer, dacă pe strada noastră nu. Rămân cu ochii pe live-ul de pe FB. În loc să mă uit pe teren, eu citesc comentariile de la transmisiune. Când vă plictisiți sau când sunteți triști, citiți comentarii la postările de pe pagina FC Buzău. Garantez că vă veți binedispune.
⚽️Minutul 20. Hai că dau ai noștri gol. Numărul 10, Valentin Dumitrache. Nu vă speriați, nu-l cunoașteam, dar m-am uitat pe foaia de joc a colegului.
⚽️Minutul 25. Mai dau ai noștri un gol. Al doilea. Trag iar cu ochiul pe foaia colegului, văd că a marcat Ovidiu Perianu. Acuma, dacă greșește el, greșesc și eu. E frumos când se joacă pe un stadion mic, oricât de puțină lume e, bucuria pare mai mare și stadionul pare mai plin.
Minutul 34. Am vrut să scriu că nu se întâmplă nimic, dar i-a zburat unui jucător apărătoarea din jambieră, deci s-a întâmplat ceva, totuși 😂
Minutul 37. Zboară mingea din cap în cap iar eu mă uit după avioane în timp ce mă întreb unde o fi baia. As usual, fotbalul mă captivează 🙄
Minutul 39. Două șuturi pe poartă ale echipei gazde. Putea să fie doar unul, dacă portarul nostru prindea prima minge. Cât am scris eu 3 cuvinte, s-a întâmplat ceva pe teren și toată lumea dă cu huo după un arbitru. Lovitură liberă ai noștri. Se face un mini-zid din doi jucători de la Spartac, iar al nostru a șutat aproape în direcția opusă. Tot 0 la 2 e scorul.
Minutul 42. Arbitrul desenează al doilea semicerc pe iarba de plastic în ultimele 3 minute, să îi alinieze pe jucătorii din zid. Ori e prima oară când a primit un spray întreg înainte de un meci și se bucură de el, ori i-au plăcut mult orele de desen la școală. Nu mă hazardez să spun că i-a plăcut geometria, că sigur n-ar fi fost aici dacă îi plăcea.
⚽️Minutul 45. Mai dau ai noștri un gol. E 3 la 0 pentru noi. Bun așa. A marcat Cristian Dumitru.
La pauză pornesc în căutarea băii. De emoție că câștigăm (cacofonie intenționată, doh 🙄). Frumoasă, curată, cu hârtie igienică. Ușa îi lipsea cu desăvârșire, în rest toate bune. Oare cine o administra baza asta sportivă? Să știu cui trimit un thank you note pentru ușa avangardistă (curioșii pot găsi o fotografie mai jos).
Minutul 50. Constat că a început repriza a doua. Din păcate nu văd mare lucru din joc, fiindcă acțiunea se petrece mai mult în careul advers care e în colțul opus locului unde stăm noi. Și eu sunt puțin chioară, iar ochelarii sunt murdari 😂
Minutul 53. Îmi șterg ochelarii. Brusc, iarba de plastic pare mai verde și îngrămădelile jucătorilor în careul adversarilor mai clare.
Minutul 59. Domnul arbitru mai desenează o jumătate de semicerc pentru o lovitură liberă. Nu e ca și când ar putea să indice cu degetul locul unde să se așeze jucătorii. Dar cred că omul e bine crescut, fiindcă sunt sigură că i-a zis mămica lui că nu e frumos să arăți cu degetul.
Minutul 63. S-a îmbufnat dommu’ Prepeliță.
⚽️Minutul 64. Ca să-l împace, dau ai noștri al patrulea gol. Conducem cu 4 la 0. Hai ai noștri! 👏
Minutul 69. Domnu’ Prepeliță strigă “Hai, băieții, diagonală!” Nush de ce “diagonală”, că azi văd că semicercul e la modă 🙄 Știe domnu’ arbitru.
Minutul 74. Hopa, se tăvălește unul de-al nostru pe teren. Aproape că uitasem de treaba cu tăvălitul.
Minutul 75. Chiar mă întrebam când o să zboare mingea peste gard, pe câmp. S-a întâmplat. V-am zis că suntem in the middle of nowhere, da? Oare cine adună mingile, după meci? Sau poate rămân pe câmp, să aibă și oile jucării când ies la păscut.
Minutul 78. Aproape am dat al cincilea gol. Ne-a încurcat puțin bara laterală și am rămas la 4 goluri marcate.
Minutul 80. A doua minge zboară pe câmp.
⚽️Minutul 80. Mai dau ai noștri un gol, al cincilea. Din lovitură de la 11 metri. Deja mi-e milă de ăștia de la Progresu’…
Minutul 83. Hai că dau și ei un gol. O fi ăla de onoare. E 1 la 5.
Minutul 90. Încă o minge zboară. Peste tribună, de data asta. Of, cum mai irosesc ăștia mingile…
Hai că am mai făcut praf încă un meci. Eu. Că ai noștri au câștigat 🤣 Vă pupă fata, de la Buftea, unde prețul pe metru pătrat de teren variază între 28 de euro și 119. Cel puțin așa am aflat eu după un research rapid pe google 🤪 (așa de tare m-a captivat meciul, că am cercetat puțin și piața imobiliară, după ce m-am plictisit să mă uit după avioane)
